Warning: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead in /homepages/43/d432186193/htdocs/gabriela-firea/wp-content/themes/gvf/header.php on line 1
Prioritatile viitorului: familie, egalitate de sanse, combaterea violentei domestice | Gabriela Firea

Prioritatile viitorului: familie, egalitate de sanse, combaterea violentei domestice

vineri, 8 noiembrie, 2013

Mă bucur să fiu alături de dvs astăzi, într-o zi de sărbătoare în care foarte mulţi români, printre care ma numar şi euJ, îşi serbeaza ziua numelui. De aceea, încep prin a ura tuturor celor care poartă numele de Mihaela sau Gabriela, Mihai sau Gabriel să fie sănătoşi, puternici şi prosperi. Şi eu la rândul meu, mulţumesc tuturor celor care m-au felicitat cu acest prilej.

Vom discuta astăzi despre câteva subiecte extrem de delicate, dar esenţiale despre dezvoltarea unei societăţi: familie, egalitate de şanse, violenţă domestică.

Şi poate că nu ne întâlnim întâmplător în luna noiembrie, pentru că vă reamintesc că, potrivit Rezoluţiei nr. 54/134 a Adunării Generale a ONU din 1999, data de  25 noiembrie este „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor”.

Prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor reprezintă obiective prioritare pentru organizaţiile internaţionale, guvernele şi statele lumii şi ar trebui să reprezinte o preocupare zilnică a fiecăreia dintre noi.

Pentru că violenţa domestică era anul trecut principala cauză de mortalitate a femeilor între 19-44 de ani, înaintea conflictelor armate, a cancerului sau a accidentelor rutiere (Raportul europarlamentarului britanic Sandra Barnes, Raportor al Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa privind violenţa asupra femeilor).

Pentru că în prezent peste 600 de milioane de femei trăiesc în ţări în care violenţa domestică nu este considerată o infracţiune (Brittta Thomsen, coordonator al grupului de femei S&D).

Pentru că în România, în perioada 2004-2011 au fost raportate peste 82.000 de cazuri de violenţă domestică şi 800 de decese din această cauză. Aceste valori sunt însă subestimate.

Datele unui studiu realizat în iulie 2013 , la nivel naţional, de INSCOP arată că peste 40% dintre români au auzit de cazuri de violenţă în familie printre cunoscuţii lor. Dintre aceştia, 70% au declarat că victima violenţei fusese soţia şi doar 4,4% au declarat că soţul fusese supus violenţei domestice. Mai mult, 30% dintre cei care au răspuns la acest sondaj consideră că „femeile mai sunt bătute şi din vina lor”.

Potrivit altor date oficiale, de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, în anul 2011 a crescut cu 10% numărul sesizărilor privind infracţiunile de violenţă în familie faţă de 2010. Cu toate acestea, din totalul infracţiunilor sesizate, doar în 22,6% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale. Acest lucru se explică prin faptul că femeile pregetă să depună plângeri din motive financiare, sentimentale sau legate de protejarea copiilor.

Privind aceste date, putem spune că ne confruntăm cu un fenomen semnificativ şi foarte îngrijorător, chiar în condiţiile în care cadrul legislativ şi de reformă în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie a evoluat foarte mult în ultimii ani.

În decembrie 2012, Guvernul a aprobat un document extrem de important, HG 1156/2012 privind aprobarea Strategiei nationale pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017 precum şi Planul operational pentru implementarea acestei Strategii.  Acest document conţine un set de măsuri menite să contribuie la diminuarea actelor de violenţă în familie, să reducă riscul recidivei şi să susţină psihologic victimele.

Mai sunt însă foarte multe de făcut în acest domeniu. Multe victime susţin că reprezentanţii poliţiei nu acţionează aşa cum ar trebui, că ordinele de restricţie se obţin foarte greu, că unii medici nu dispun de informaţiile necesare şi nu acţionează potrivit prevederilor legale în cazurile de violenţă domestică.

Aşa cum ştiţi, în luna iunie 2013, am adresat o interpelare miniştrilor Justiţiei şi Internelor cu privire la violenţa domestică, pornind de la un caz extrem de mediatizat, cel al Alexandrei Stan. Vreau să vă citesc reacţia, care pe mine m-a cutremurat, a unei doamne care mi-a scris în urma acestei iniţiative:

“Noroc” ca mai sunt batute si vedetele pentru a se face ceva in tara asta. Sunt o femeie alungata de trei ori cu cele doua fetite minore ale mele si de fiecare data m-am intors pentru ca nu aveam posibilitatea sa le asigur un acoperis. De-abia a patra oara, dupa o bataie groaznica, care mi-a cauzat 3 hernii de disc la coloana, dar care medicii legisti  spun ca nu au cum sa demonstreze ca din cauza bataii lui am ajuns asa, ca ar fi “patologic”; in care fetita cea mare de numai 3 ani si jumatate a ramas traumatizata, fiind martora la toate scenele, am hotarat sa plec si sa nu ma mai intorc…”

Fac un apel la dumneavoastră să nu întoarceţi capul sau să ignoraţi orice informaţie pe care o primiţi despre o posibilă violenţa de acest tip. Nu trebuie să ne mai ascundem în spatele unor prejudecăţi de genul „E viaţa lor, familia lor, nu am de ce sa mă bag”, atât de des întâlnită la români.

Fac apel la dumneavoastră să ne insistăm, în fiecare zi, la autorităţile competente pentru ca astfel de situaţii să nu se mai întâmple. Să urgenteze, pe cât posibil implementarea măsurilor care pot contribui la reducerea acestui fenomen.

Este benefic faptul că justiţia poate da ordin de protecţie în favoarea victimelor violenţei, însă lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Lucrurile trebuie duse la capăt! Voi face demersurile pentru ca autorităţile competente să definitiveze cu celeritate ghidurile privind procedurile de instrumentare a cazurilor de violenţă în familie pentru poliţişti, judecători şi procurori.

De asemenea, consider că Semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice, cunoscută sub numele de Convenţia de la Istanbul, ar fi un pas important pentru apărarea drepturilor femeilor din România şi încă un obstacol pus în faţa violenţei împotriva femeilor. (MEMORANDUMUL S-A PIERDUT INTRE MINISTERE…..)

Închei acest subiect  citând-o pe dna Rovana Plumb, care a spus în cadrul unei dezbateri la nivel european organizată la Bruxelles că „Violenţa împotriva femeilor trebuie privită ca o problemă de sănătate publică, dar şi ca o încălcare a drepturilor omului.(…) Pentru a combate violenţa împotriva femeilor este nevoie de o abordare generală, care să meargă de la prevenire până la pedepsirea autorităţilor şi protecţia victimelor”.

O altă problemă care mă preocupă este discriminarea de gen pe piaţa muncii. Aş vrea să vă prezint cele mai relevante date rezultate în urma unei cercetări finanţate cu fonduri europene, proiect realizat de Blocul Naţional Sindical.

– Şansa de a obţine un loc de muncă este în cazul româncelor este cu 8,1% mai mică decât în cazul bărbaţilor.
– Probabilitatea ca femeile să rămână în afara pieţei muncii este cu 50% mai mare în România decât în alte state UE.
– Şansele de acces pe piaţa muncii cresc pentru femei proporţional cu nivelul de pregătire.
– În România diferenţa de venit între femei şi bărbaţi este semnificativă, dar se încadrează în media ţărilor din regiune.
– Cea mai mare discrepanţă se constantă în rândul patronilor, numărul femeilor fiind în acest caz de 2,5 ori mai mic decât al bărbaţilor.

Româncele se confruntă la locul de muncă cu lipsa facilităţilor pentru creşterea copilului sau pentru echilibrarea vieţii profesionale cu cea de familie. Vă atrag atenţia că reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională reprezintă un obiectiv urmărit la nivel european, pe care va trebui să îl abordăm şi noi în perioada următoare. Ele sunt permanent preocupate de posibilitatea întreruperii carierei  – din motive care pot ţine de apariţia unui copil sau concediere – pentru că această întrerupere are un efect determinat asupra evoluţiei veniturilor de-a lungul vieţii active.

Criza economică ale cărei efecte le resimţim încă cu toţii a adâncit discriminarea pe anumite zone. Astfel, potrivit unui raport al Comisiei Europene din noiembrie 2012, şomajul feminin a crescut mai mult în ţările în care femeile integrate necorespunzător pe piaţa muncii, printre acestea numărându-se şi România. În ceea ce priveşte decalajul de salarizare pe criteriu de gen, acesta a scăzut cu mai puţin de 1% în România în perioada 2007-2010, comparativ cu alte state europene, unde a scăzut cu 3-5%.  Un alt aspect negativ menţionat în această privinţă îl constituie reducerea bugetelor alocate instituţiilor responsabile de egalitatea de gen, această situaţie întânindu-se şi la noi.

Există însă şi un aspect pozitiv menţionat de acest raport şi anume acela că egalitatea de gen poate fi un mecanism de sprijinire a economiei în vederea depăşirii crizei. Raportul Comisiei Europene a propus o serie de recomandări în acest sens.

Vă propun să discutăm despre una dintre aceste recomandări, pe care eu o consider extrem de interesantă şi provocatoare: lansarea şi sprijinirea iniţiativelor de creştere a nivelului pregătirii în domeniul financiar a populaţiei în general şi a femeilor în special, precum şi asigurarea unei reprezentări feminine mult mai importante în principalele organisme financiare.

S-a constatat şi citez din acest raport „că deciziile politice tradiţional asociate femeilor, legate de protecţia socială, şcolarizare şi concilierea vieţii de familie cu cea profesională depind de decizii macroeconomice şi financiare din care femeile fie au fost tradiţional excluse fie sunt lipsite de formare de specialitate”.

Este esenţial ca punctul nostru de vedere în această privinţă să fie cunoscut şi ascultat. Pornind de la această recomandare, am gândit o şi vă spun atenţiei următoare propunere.

În majoritatea cazurilor, doamnele sunt „trezorierul familiei”, adică cel care stabileşte modul de alocare a fondurilor disponibile, respectiv salarii către destinaţii – cheltuieli cu locuinţa, hrana, timp liber sau plăţi de tip taxe şi impozite. Dacă îmi permiteţi o glumă, fiecare dintre noi suntem, într-o măsura mai mare sau mai mică, dl Gherghina al familiei noastre.

De aceea, consider că ar fi util să demarăm o serie de acţiuni de pregătire a doamnelor, la nivelul organizaţiilor locale, în domeniul financiar. Există peste tot în ţară instituţii de învăţământ de profil şi sunt convinsă că prin încheierea unor parteneriate cu acestea vom putea să aducem în faţa organizaţiilor specialişti în domeniul economic care să ne familiarizeze şi să se ajute să ne perfecţionăm în acest sens. Vom putea astfel nu doar să ne construim un buget al familie cât mai echilibrat şi să îl utilizăm corect, ci să avem acces la informaţii, uneori aflate doar la îndemâna specialiştilor, referitoare la aspectele financiare. Vom avea astfel posibilitatea să înţelegem mai bine cum ne influenţează viaţa deciziile economice luate de Guvern, vom putea construi argumentaţii solide, bazate de date economice în susţinerea propunerilor noastre.

Ţin să vă reamintesc doar câteva concluzii ale unor studii europene, potrivit cărora:

– Tarile in care femeile sunt mai bine reprezentate atât la nivel politic cât şi economic au un nivel de trai mai bun.

– Femeile sunt cele mai in masura sa dezvolte si sa promoveze legi care le protejeaza propriile interese si interesele copiilor lor. De aceea, tarile in care femeile sunt implicate in procesul legislativ si decizional au domeniile educatiei si asistentei sociale foarte dezvoltate si performante.
– Organizatiile in care femeile sunt bine reprezentate se bucura de un comportament mai etic si performanta mai bune.
Toate acestea – violenţa domestică, discriminarea – sunt probleme care afectează femeile recunoscute si care se afla în atenţia tuturor statelor de foarte mult timp. Este de datoria noastră să ne concentrăm asupra lor, să identificăm soluţii concrete şi specifice pentru societatea din România şi să susţinem permanent implementarea acestora.

Discurs prezentat in cadrul „Atelierelor viitorului”, care au precedat Consiliul National al PSD, din 8-9 nov 2013

Publicat de:
Categoria: Discursuri
Tags: