Warning: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead in /homepages/43/d432186193/htdocs/gabriela-firea/wp-content/themes/gvf/header.php on line 1
Strategia nationala de aparare a institutiilor sau a cetatenilor? | Gabriela Firea

Strategia nationala de aparare a institutiilor sau a cetatenilor?

miercuri, 24 iunie, 2015

După ce s-au stins ecourile prezentării, dezbaterii și votării Strategiei de Apărare a țării, inclusiv cele politicianiste, imi permit să fac o singură observație. Nu neapărat critică ci, dacă vreți, nedumerită.

În definirea intereselor şi a obiectivelor naţionale de securitate, Strategia prezentată de președintele Iohannis este fundamentată pe valori printre care găsim demnitatea, înţeleasă ca atribut esenţial al persoanei umane, coeziunea civică și mai ales garantarea drepturilor şi libertăţiIor fundamentale ale cetățenilor. De asemenea, protejarea drepturilor şi Iibertăţilor fundamentale ale tuturor cetățenilor se numără printre interesele naționale de securitate.

Cu toate acestea, pe lista deloc succintă a obiectivelor naționale și internaționale de securitate, găsim concepte precum integritatea statală şi teritorială a României, bazată pe loialitatea cetăţenilor şi instituţiilor publice faţă de suveranitatea naţională, consolidarea capacității naționale de apărare, consolidarea securității și protecției infrastructurilor critice, dezvoltarea capabilităților de combatere a amenințărilor asimetrice, asigurarea securității în regiunea Mării Negre, susținerea parcursului european al Republicii Moldova și alte asemenea, dar nimic despre drepturile și libertățile cetățenești.

Putem înțelege că în viziunea celor care au redactat acest document instituțiile statului sunt mai importante decât cetățenii, dar asta nu înseamnă că președintele țării, care este sau mai bine zis ar trebui să fie ales de cetățeni și nu de instituții, sau parlamentarii, care sunt reprezentanții nemijlociți ai cetățenilor, trebuie să-și însușească pe nemestecate acest punct de vedere.

Au fost exprimate opinii potrivit cărora acest document ar consfinți transferul de atribuții de la Guvern către Președinte, ceea ce ar consolida caracterul prezidențial al republicii. Nu cred că trebuie să ne alarmăm mai mult decât este cazul, pentru că nu avem de-a face decât cu un document programatic, ori de la intenție și până la faptă e cale lungă.

Elocvent în acest sens este faptul că, potrivit autorilor documentului, „Actualele provocări la adresa securităţii României reclamă dezvoltarea unui sistem intelectual creativ, fiind importante educaţia, sănătatea şi factorul social”, ceea ce reprezintă o extindere ușor forțată a ideii de securitate. Dat fiind faptul că la capitolul direcții de acțiune în acest sens sunt trecute doar câteva fraze cu caracter general, nimic concret, e de presupus că au fost cuprinse în Strategie doar pentru a justifica ulterior înființarea unor comisii supra-guvernamentale la Președinție, după modelul brevetat de Traian Băsescu, care să elaboreze documente stufoase ce vor îmbogăți doar arhiva Palatului Cotroceni.

În ceea ce privește impactul acestui document, ultimul punct este cât se poate de elocvent: „O condiţie necesară pentru operaţionalizarea Strategiei o reprezintă revizuirea cadrului legislativ în domeniul securităţii naţionale, care să ţină cont, pe langă deficienţele relevate în timp, de noile ameninţări şi de nevoia de respectare a drepturilor şi libertăţilor civile”. E de datoria noastră, a parlamentarilor, ca la dezbaterea acestor modificări ale cadrului legislativ, ce vor sosi cât de curând pe ordinea de zi, să veghem ca drepturile și libertățile cetățenilor să prevaleze.