Warning: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead in /homepages/43/d432186193/htdocs/gabriela-firea/wp-content/themes/gvf/header.php on line 1
Sa taiem nodul gordian al salarizarii in sistemul de stat! | Gabriela Firea

Sa taiem nodul gordian al salarizarii in sistemul de stat!

marți, 4 iunie, 2013

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns că traversăm o criza economică profundă, care a afectat inevitabil bugetul statului, făcând din ce în ce mai dificilă prioritizarea alocării resurselor, salarizarea personalului din instituțiile de stat reprezintă în continuare o sursă inepuizabilă de anomalii și nedreptăți.

Grație unei legi a salarizării unitare, ce ironie această denumire!, care nu poate fi aplicată și a unei multitudini de acte normative a căror încrengătură formează un veritabil nod gordian, s-a ajuns la situația aberantă ca între doi salariați ai statului cu un grad de pregătire comparabil să existe un raport al salariilor de 1 la 30. Primul n-a avut, cum se spune, noroc în viață și a îmbățișat cariera de dascăl, în timp ce al doilea, bine orientat politic, a ajuns în fruntea unei instituții cum ar fi, de exemplu Autoritatea pentru Supraveghere Financiară.

Sunt voci care spun că această comparație nu este corectă, întrucât profesorul este plătit de la bugetul de stat, în timp ce autoritățile de reglementare și control se autofinanțează. Adevărat, dar din ce se autofinanțează ele oare? Nu din plusvaloarea rezultata dintr-un proces de producție materială sau intelectuală, ci din exploatarea aproape discreționară a unui monopol pus la dispoziție de stat. În cazul Autorității mai sus amintite, monopolul supravegherii piețelor financiare. ASF își construieste singură bugetul, potrivit legii, din taxele pe care le colectează de la jucătorii din piețele pe care le supraveghează, iar dacă veniturile sunt consistente, și sunt!, atunci de ce n-ar fi și cheltuielile pe măsură?

Un argument adus în favoarea nivelului ridicat al acestor salarii este acela că nu poți pune un om să supravegheze o piață de miliarde de euro fiind plătit cu salariul mediu pe economie, și că trebuie să aibă un venit comparabil cu managerii companiilor pe care le supraveghează, pentru a nu fi tentat să renunțe la imparțialitate. Așadar, vorbim de salarii așa-zis anticorupție. Dar mă întreb, care este limita care să ne asigure incoruptibilitatea unui funcționar? Există oare o asemenea limită?

Ca și cum faptul că există funcționari plătiți din banii statului – da, sunt banii statului! -, cu asemenea salarii fabuloase nu ar fi suficient, un astfel de funcționar are dreptul, după ce a încasat lunar, o vreme, un salariu fabulos, să primească și plăți compensatorii de zeci de mii de euro în momentul în care, dintr-un motiv sau altul, trebuie să plece din respectiva poziție. Iar în cazul Autorității de Supraveghere Financiară, ar fi avut dreptul la salarii compensatorii un manager care pleca de la un salariu de 40.000 de euro pe lună la doar 13.000 de euro. Faptul că nu a solicitat acele plăți compensatorii nu schimbă cu nimic faptul că legea e strâmbă.

Stimați colegi, acest nod gordian al salarizării la stat trebuie tăiat cât mai grabnic! Guvernul a făcut un prim pas, prin ordonanța care plafonează salariile managerilor din companiile de stat, și a anunțat un al doilea pas, de impozitare cu 85% a salariilor compensatorii de tipul celor despre care aminteam mai devreme. Sunt două măsuri binevenite, dar e nevoie de o reașezare din temelii a sistemului de salarizare în instituțiile și companiile de stat. Dacă nu putem face, peste noapte, ca salariile profesorilor, medicilor, ale functionarilor obisnuiti, să crească la nivelul la care ne-am dori si ar merita, stă în puterea noastră ca puținii bani disponibili pentru salarii din bugetul de stat să fie împărțiți echitabil!

Nota: aceasta declaratie politica a fost citita in plenul Senatului, in sedinta din 4 iunie 2013

Publicat de:
Categoria: Blog
Tags: ,