Warning: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead in /homepages/43/d432186193/htdocs/gabriela-firea/wp-content/themes/gvf/header.php on line 1
Modelul Tirolului de Sud nu poate fi aplicat Tinutului Secuiesc | Gabriela Firea

Modelul Tirolului de Sud nu poate fi aplicat Tinutului Secuiesc

marți, 1 octombrie, 2013

Pentru dl Laszlo Tokes, europarlamentar, cetățean român de etnie maghiară și conștiință incertă, autonomia Ținutului Secuiesc ar trebui să urmeze modelul Tirolului de Sud. Pentru a nu lăsa loc niciunei speculații, îmi permit să citez exact o declarație a domniei sale, care a provocat declanșarea procedurii de retragere a Ordinului Național ”Steaua României”:

”Îi solicit premierului Viktor Orban şi guvernului său să continue opera de reconstrucţie naţională şi să-şi asume un statut de putere protectoare asupra maghiarilor de peste hotare, în Ardeal, la fel ca Austria în Tirolul de Sud”.

Comparația între Ținutul Secuiesc și Tirolul de Sud nu stă în picioare, în primul rând din considerente geografice. Ținutul Secuiesc nu este o regiune situată la granița dintre România și Ungaria, ci este o enclavă în mijlocul României. Argumentele cele mai puternice sunt însă cele istorice.

Ținutul Secuiesc nu a fost înglobat de România prin rapt, ci face parte dintr-o provincie istorică românească, Transilvania, care a fost parte a Imperiului Austro-Ungar doar o perioadă scurtă de timp.

Tirolul de Sud a fost anexat de Italia din 1919, ca răsplată ce îi fusese promisă, prin Tratatul de la Londra din 1915, în schimbul alăturării eforturilor Antantei în Primul Război Mondial. După cel de-al doilea Război Mondial, Forțele Aliate au decis ca Tirolul de Sud să revină Italiei, cu condiția respectării drepturilor populației germanice. A fost creată regiunea Trentino – Sud Tirol, care cuprindea cele două provincii menționate, în care și italiana și germana erau limbi oficiale, exista învățământ în ambele limbi etc.

Faptul că în regiunea astfel creată germanii nu mai erau majoritari, și nu puteau prin să-și impună propriul guvern regional a provocat nemulțumiri profunde și a condus la apariția unei organizații numită Comitetul de Eliberare a Tirolului de Sud, care a preluat lupta pentru autodeterminare a provinciei, inclusiv prin intermediul atacurilor teroriste.

Această stare de fapt a determinat serioase tensiuni diplomatice între Austria și Italia pe aceasta temă, care au fost rezolvate de-abia în 1971 când, sub asistența ONU a fost semnat un nou acord între Italia și Austria, care prevedea că toate litigiile din Tirolul de Sud vor fi rezolvate de Curtea Internationala de la Haga, că provincia va avea un grad sporit de autonomie economica  și că Austria nu se va amesteca sub nicio formă în treburile interne ale provinciei! În acest fel, din 1972 Austria nu mai are niciun fel de rol în Tirolul de Sud.

Locuitorii Ținutului Secuiesc se bucură de toate drepturile cuvenite unei minorități naționale și, cel puțin până în prezent, lupta pentru așa-zisa autonomie teritorială s-a dus exclusiv prin mijloace politice, nu prin terorism. Prin urmare n-au existat nici reacții ostile sau violente din partea autorităților statului român, care să justifice o „protecție” externă.

Autonomia Ținutului Secuiesc este o problemă a politicienilor maghiari din ambele țări și, probabil, a unei părți din populația de origine maghiară din zonă. Dar NU este o problemă între România și Ungaria, așa cum Tirolul de Sud era o problemă între Italia și Austria, care a necesitat intervenția Organizației Națiunilor Unite!

Ori declarația lui Laszlo Tokes la asta face trimitere: la transformarea acestei probleme locale într-un internațională, între România și Ungaria, și care să creeze Ungariei o legitimitate forțată în a susține cauza secuilor din România.

Acest lucru este inadmisibil, pentru că este un atentat explicit la statul de drept și la relațiile de bună vecinătate între două țări membre ale Uniunii Europene. Din fericire, ideile dlui Tokes nu sunt împărtășite nici măcar de prea mulți dintre conaționalii domniei sale, așa că putem să privim cu îngăduință derapajele sale extremiste. Cu o singură condiție însă: ca aceste derapaje să nu mai fie făcute de un purtător al Ordinului Național ”Steaua României”.

Nota: Aceasta declaratie politica a fost citita in plenul Senatului, in sedinta din 1 octombrie 2013